Importanta deparazitarii interne si externe la caini

Deparazitarea este recomandată pentru a avea un patruped ferit de boli provocate de paraziți interni sau externi. Deparazitarea externă urmărește să nu ai un câine cu purici, căpușe sau păduchi, iar cea internă este utilă pentru a preveni pierderea în greutate, apariția anemiei, diareei

sau a unei infecții intestinale. Cel mai bine este ca atunci când stabilești schema de vaccinări cu medicul veterinar să îi soliciți și recomandări despre deparazitare, astfel încât să-i crești speranța de viață câinelui tău.
Cornelia Silaghi, medic veterinar din Zalău (www.animalutze.3x.ro) recomandă ca pentru avea un câine sănătos să respectăm cât mai bine schema de deparazitări. „Începem cu deparazitările interne atâta vreme cât câinele este pui și continuăm cu ele din 3 în 3 luni. Unii căței nu acceptă tabletele sau le vomită, astfel încât se va trece la aplicarea pipetei în această situație”, explică medicul Silaghi. Pe de altă parte, deparazitarea externă se va face în funcție de dorința stăpânului, o dată pe lună în perioada primăvară-toamnă sau o dată la câteva luni în cazul zgărzilor.

Deparazitarea internă la câini se poate face înainte de primul vaccin
Pentru combaterea paraziților interni care se pot găsi la nivel intestinal, cardiac, pulmonar sau în alte diferite organe, este necesară deparazitarea de tip intern. „Aceasta se poate face prin administrarea de tablete, soluții sau pipete spot on care se pun la nivelul cefei, având atât efect pentru paraziții interni, cât și pentru unii din cei externi”, spune medicul Cornelia Silaghi.
Prima deparazitare se poate face încă de la prima vizită la medicul veterinar, înainte de primul vaccin. „Paraziții interni se pot combate chiar de la vârste foarte fragede și anume de la 2 săptămâni, apoi pe la 4 săptămâni și se poate repeta deparazitarea periodic până când puiul de câine încheie schema de vaccin. Apoi, deparazitarea continuă pe parcursul vieții din 3 în 3 luni în funcție de infestație”, adaugă medicul din Zalău.
Acest tip de deparazitare este important pentru un câine, deoarece paraziții interni neeliminați prin migrațiile pe care le fac pot da numeroase complicații, intoxicații sau alte probleme. „Animalele pot rămâne în urmă cu creșterea și pot fi slăbite, în pofida faptului că ele sunt hrănite”, susține medicul Silaghi.
Deparazitarea externă la câini este recomandată o dată pe lună în sezonul cald
Infestarea cu purici, căpușe, păduchi sau alți paraziți externi poate fi combătută dacă este realizată deparazitarea externă. „Aceasta se poare realiza prin îmbăieri cu diferite soluții, cu ajutorul pipetelor care se pun la nivelul cefei sau cu cel al zgărzilor antiparazitare”, explică medicul veterinar Cornelia Silaghi. Trebuie menționat că două-trei zile înainte și după aplicarea deparazitantelor externe câinii nu se vor spăla.
Un câine care este deja infestat cu paraziți externi este neliniștit și îi pot apărea probleme dermatologice sau complicații. Paraziții externi se combat, în cazul infestației, în 6-8 săptămâni în funcție de produsele aplicate, dar doar după ce au fost recomandate de veterinar. Pipetele sunt eficiente pentru 1-2 luni, iar zgărzile pentru 2-8 luni, spune medicul Silaghi.
ATENȚIE LA ZGĂRZILE TOXICE!
Zgărzile care conțin substanța propoxur chiar și în doze mici pot fi toxice pentru animale și pentru oameni, potrivit Consiliului pentru Apărarea Resurselor Naturale din SUA. Propoxur afectează sistemul nervos al animalelor și le poate cauza greață, vărsături, diaree sau respirație șuierătoare, iar, în cantități mari, spasme musculare, convulsii, probleme respiratorii și chiar moartea.
Sursa : www.animalzoo.ro

 

Babesioza

O boala frecvent intalnita nu numai in sezonul de primavara este Babesioza! Importantanta este interventia rapida a medicului veterinar si de aceea ne-am gandit sa va prezentam cateva notiuni si semne clince de care noi ca si iubitori si propietari de animalute trebuie sa tinem cont!!

Babesioza face parte din grupa hemosporidiozelor (piroplasmozelor) –produse de protozoare din subclasa Piroplasmia, ordinul Piroplasmida – boli ce afecteaza in principal elementele figurate sanguine sau limfoide, atat la mamifere, cat si la pasari. Raspandirea parazitilor este conditionata de dinamica gazdelor lor definitive – anume capusele Ixodidae.

In cazul babesiozei, parazitul – din genul Babesia sau Nuttallia, familia Babesiidae – se fixeaza in eritrocitele organismului parazitat, in numar variabil (1-4 paraziti), imbracand diferite forme si aspecte, in functie de specie (piriformi, bigeminati, inelari).

Ciclul biologic al parazitului prezinta doua faze, in functie de gazda parazitata la un moment dat: in capuse, care sunt gazde definitive, se produc fazele sexuate, iar in organismul mamiferelor, considerate gazde intermediare, se produc fazele asexuate.

Focarele de infectie in cazul acestei boli sunt animalele infectate, sau cele nediagnosticate, care prezinta infectii latente, si capusele ixodidae, care sunt considerate de fapt rezervorul acestui parazit. Contaminarea – trecerea parazitului de la capusa la animal – se produce in momentul hranirii capuselor infectate, prin saliva inoculata transcutanat.

Patogeneza babesiozei este deosebit de complexa – boala afectand in mod serios intregul organism.

Parazitul patrunde initial in hematii, se multiplica, secreta diferite toxine metabolice, cauzand astfel liza celulelor rosii, astfel ca in timp se produce anemia. Alte efecte ale acestor distrugeri masive se pot traduce ulterior si prin spleno- sau hepatomegalie. Ca reactie de aparare a organismului se poate integistra o crestere usoara a tensiunii arteriale, insotita de vasodilatatie si tahicardie.

In cazuri mai severe se pot inregistra edeme perivasculare si leziuni grave in encefal, cu manifestari nervoase, disfunctii hepatice si renale – icter, albuminurie, sau necroze si degenerari in organele afectate, etc.

Un organism trecut prin boala poate dobandi o imunitate activa – care se poate realiza si in urma administrarii unui vaccin – stare ce dureaza de la cateva luni, la cativa ani. Se mai poate dobandi imunitate si prin inoculare de ser de la animalele trecute deja prin boala – imunitate considerata pasiva.

Moartea animalului in cazul complicarii bolii survine ca urmare a anemiei si toxicitatii grave.

Dintre modificarile anatomopatologice, in functie de forma bolii, putem mentiona: icter, splenomegalie, hepatomegalie, hipertrofie renala, hemoragii gastro-intestinale, edem cerebral (in faza acuta), cahexie, anemie, reducere drastica a musculaturii (faza cronica).

Simptomatologie – perioada de incubatie este de 7-14 zile, boala prezentand diferente clinice in functie de specia afectata.

La caine, forma acuta debuteaza cu apatie, febra, anorexie, icter, anemie, posibile tulburari respiratorii si nervoase (crize tip epilepsie, pseudoparaplegie), fotofobie cu posibile hemoragii retiniene. Moartea se poate produce la 5-10 zile de la imbolnavire. In forma cronica, care persista timp de cateva saptamani, se inregistreaza anemie si slabire accentuata.

Diagnosticul se stabileste in functie de datele epidemiologice, datele clinice, leziunile prezente in unele organe (splina, ficat, miocard, rinichi), examen microscopic (frotiuri din sangele periferic), examen serologic sau diagnostic terapeutic (prin medicatie corespunzatoare si obtinerea unor rezultate pozitive).

La animalele tinere prognosticul este favorabil.

Tratamentul babesiozei este complex, si se asociaza in general cu un regim alimentar dietetic, precum si cu conditii deosebite de igiena. La caine se administreaza Berenil, (sol. 7%, 3 mg/kg, intramuscular), Imidocarb (Imizol) (sol. 12%, 6 mg/kg, subcutan), Acaprin (sol. 0,5%, 0,2 mg/kg, subcutan), Lomidine (4 mg/kg, intramuscular).

Profilaxia bolii se realizeaza prin controlul preventiv si descapusarea animalelor, mentinerea unei igiene corespunzatoare in adapostul animalului, aplicarea tratamentelor acaricide, etc.

 

Sursa : daisy-vet.ro

Scris de Dr. Foianu Daniela